Dorinţa şi vocaţia lui Octavian Cosman de a-şi făuri un stil de neconfundat sunt evidente. Izvodirea imaginii este pentru el construcţie plastică, geneza formei presupunând de la început procese reductive, subtil gândite şi urmărite cu consecvenţă. În final, rezultatul unui asemenea mod de a gândi pictura, aşa cum îl ştim din „Crepuscul” din „Cuplu” ori din binecunoscuta serie a compoziţiilor ca „Icar” este reprezentat de figuri totemice de personaje esenţializate şi emblematice, care re-alcătuiesc un univers cu numeroase valenţe ideatice şi lirice. Aşa cum sunt grupate pe cicluri în expoziţia de la Târgu-Mureş, aceste valenţe sunt puse în evidenţă şi de titluri. În ciclul „Icar” îl vedem pe celebrul erou al mitologiei antice de câteva ori în cădere sau căzut, dar şi cu „Pegas”, ori dubitativ sau în lumină precum şi orb ori pe ţărm.