Prof. Dr. Mircea Ţoca
Dorinţa şi vocaţia lui Octavian Cosman de a-şi făuri un stil de neconfundat sunt evidente. Izvodirea imaginii este pentru el construcţie plastică, geneza formei presupunând de la început procese reductive, subtil gândite şi urmărite cu consecvenţă. În final, rezultatul unui asemenea mod de a gândi pictura, aşa cum îl ştim din „Crepuscul” din „Cuplu” ori din binecunoscuta serie a compoziţiilor ca „Icar” este reprezentat de figuri totemice de personaje esenţializate şi emblematice, care re-alcătuiesc un univers cu numeroase valenţe ideatice şi lirice. Aşa cum sunt grupate pe cicluri în expoziţia de la Târgu-Mureş, aceste valenţe sunt puse în evidenţă şi de titluri. În ciclul „Icar” îl vedem pe celebrul erou al mitologiei antice de câteva ori în cădere sau căzut, dar şi cu „Pegas”, ori dubitativ sau în lumină precum şi orb ori pe ţărm.
În ciclul „Seminţelor” care celebrează germinaţia şi rodnicia planetară se întâmpină lucrări care se cheamă „Poarta seminţelor”, „Poemul seminţelor”, „Noaptea seminţelor” şi „După arat”, pentru ca pornind de la „Seminţia Icar” – o sinteză între cele două teme – să ajungem la o seamă de embleme, cum sunt acelea pentru arhitectură, pentru rodire ori pentru pace. În calitatea sa de creator polivalent, Octavian Cosman nici nu vrea să-şi reprime trăirile lirice şi uneori – alături de elaborarea imaginii – el se simte chiar îndemnat să compună poeme, iar în unele cazuri include chiar în compoziţii fragmente ale acestora.
Artist inspirat şi tenace, cu o activitate apreciată în domeniul ceramicii, scenografiei, graficii de carte şi ilustraţiei de revistă, Octavian Cosman se impune ca pictor prin consecvenţa şi diversitatea elaborărilor, prin felul cum reluarea temelor este menită lărgirii conţinutului ideatic şi emotiv şi, mai ales, sporirii potenţialului expresiv. Pictura în ulei este concepută şi abordată în maniere felurite, uneori cu apel şi la alte materiale, întotdeauna cu dorinţa de a găsi textura cromatică, de a izbuti intensitatea tonală, de a contrapune jocul de lumină şi umbră cele mai adecvate sentimentului pe care artistul vrea să-l comunice într-un anume moment. Diferenţele dintre cele două variante mari ale lui „Don Quijote”, una pictată în pastă densă, strălucitoare, alta cu matităţi şi asprimi datorate cretei de munte, felul cum culorile sobre dar nu lipsite de rafinată bogăţie, aureolează corpul de atlet neînvins al lui „Icar în cădere” ori ciudatul sentiment al îmbinării aluziei antice cu spiritul modern în cele două „Victorii” exprimă măsura întreagă a originalităţii şi forţei creatoare a unui pictor ajuns la deplină maturitate. Culori când pământii când cenuşii, terne, dar cu armonii de mare gravitate, ca acelea din fresca noastră medievală ori din arta populară a românilor transilvăneni, au menirea şi calitatea reală de a asigura sensul şi conţinutul celor mai reprezentative compoziţii. La o cercetare atentă privitorul pasionat descoperă fără efort omniprezenţa personajelor umane, faptul că, în mod nedezminţit, întreaga pictură a lui Octavian Cosman este gândită şi se împlineşte pentru şi despre oameni… Înaltul coeficient de modernitate ca şi mesajul profund contemporan al pânzelor care ne bucură ochii şi sufletul în această cu adevărat reprezentativă expoziţie, nu putem decât să elogiem consecvenţa demersului unui om şi unui creator care s-a definit şi se defineşte prin truda neîntreruptă şi plină de încredere în faţa pânzelor, precum şi printr-un sentiment de responsabilitate pentru ceea ce urmăreşte şi pentru ceea ce izbuteşte să împărtăşească semenilor săi…
Prof. Dr. Mircea Ţoca, critic de artă